Testarea echipamentelor şi aparaturii electrice este cunoscută drept Testarea PAT şi cuprinde o serie de verificări şi testări prin care acestea sunt verificate din punct de vedere al electrosecurităţii în utilizare. Testarea şi verificarea periodică a echipamentelor electrice este o cerinţă legală specificată în mod direct în HG 1146/2006 - Hotarare guvernamentală ce stabileşte cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănatăţii lucrătorilor care utilizează la locul de muncă echipamente de munca, dar şi în Legea 319/2006 - Legea sănătăţii şi securităţii în muncă.

HG 146/2006, Anexa nr. 1, pct. 3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie verificate la recepţie, inainte de punerea in funcţiune şi apoi periodic in exploatare, precum şi dupa fiecare reparaţie sau modificare, fiind interzisa punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificari.

Verificarile periodice ale instalatiilor electrice si a echipamentelor de munca alimentate electric, reprezinta o cerinta de securitate in scopul asigurarii protectiei impotriva pericolelor generate de energia electrica. Asadar, indiferent de domeniul de activitate utilizarea echipamentelor electrice implica responsabilitatea angajatorului in asigurarea acestor verificari si inspectii periodice.

ALC ELECTRICAL TESTING are experienta si capabilitatea de a oferi aceste verificari. Prin utilizarea celor mai noi metode si echipamente de masura putem testa in mod eficient, rapid si cu o minima perturbare a activitatii desfasurate de compania dvs.

Motive pentru a alege ALC ELECTRICAL TESTING 
 oferim un serviciu profesional, independent şi confindential;
 garantam testarea echipamentelor conform cerintelor standardelor din domeniu;
 avem tehnicieni calificati care au beneficiat de instruire specifica acestui domeniu;
 folosim aparatura performanta: FLUKE 6500, BENNING ST 720, METREL MI 3309 PRO, MARTINDALE EasyPAT 1600;
 avem o politicĂ de stabilire a preturilor transparenta, fara costuri ascunse.

Ce presupune testarea PAT?

Testarea PAT este un test consumator de timp daca este facut corect. Procesul presupune o inspectie vizuala a echipamentului, a cablurilor de alimentare, precum si efectuarea unor teste in functie de clasa de izolatie a echipamentului, astfel:

 masurarea rezistentei de izolatie;
 masuratori de continuitatea pentru conductorul de legare la pamant (PE);
 masurarea curentului de scurgere, a curentului de atingere sau a curentului de scurgere substituit;
 masurarea parametrilor functionali: putere aparenta, tensiune de alimentare si curent nominal.

Care este frecventa testarilor PAT?

Frecventa cu care echipamentele de munca trebuie sa fie verificate depinde atat de echipament cat si de pericolele sale inerente. Aceste pot fi efectuate in fiecare zi (verificari vizuale), la trei luni sau chiar la perioade mai mari. Mentinerea caracteristicilor echipamentului depinde de conditiile de utilizare, sau orice circumstanta care poate sa efecteze securitatea echipamentului, fapt care poate produce deteriorarea acestuia sau inadaptarea la conditiile de lucru reale. In general un interval de testare de 12 luni, este agreat de practica nationala si internationala.

Rapoarte/Buletine de verificare

Legislatia specifica prevede ca rezultatele verificarilor sa fie inregistrate, pastrate si puse la dispozitia Inspectiei Muncii la momentul in care sunt solicitate. Atunci cand echipamentul de munca este utilizat in afara unitatii economice, acesta trebuie sa fie insotit de dovada materiala a ultimei inspectii efectuate: raport de verificare sau marca de inspectie (etichetare aplicata).

Care sunt documentele livrate in urma efectuarii testelor PAT?

 Raport de incercare PAT in care sunt evidentiate rezultatele testelor obtinute pentru fiecare echipament
 Certificat de atestare a verificarii

Protectia impotriva supratensiunilor de origini atmosferice trebuie sa tina cont de o evaluare a riscului in conformitate cu SR EN 62305-2, dar si de o serie de factori tehnici cat şi economici specifici locatiei. Principalele masuri de protectie se refera la:

 Legarea la pamant - instalatia de legare la pamant are rolul de a conduce si dispersa curentul de trasnet in pamant
 Echipotentializarea - legatura de echipotentializare minimizeaza diferentele de potential si poate reduce campul magnetic
 Montarea descarcatoarelor (SPD-urilor) limiteaza efectele supratensiunilor si supracurentilor indusi de o lovitura de trasnet

Realizarea prizei de pamant si a paratrasnetului sunt printre cele mai cunoscute si utilizate masuri de protectie impotriva efectelor descarcarilor atmosferice.

Echipotentializarea, dar mai ales utilizarea descarcatoarelor (a SPD-urilor), sunt masuri cel putin la fel de importante, dar care in foarte multe cazuri de imobile protejate de instalatii de paratrasnet, nu exista.

Efectele supratensiunilor

In timpul furtunilor se elibereaza o cantitate mare de energie, care poate ajunge in reteaua electrica de alimentare, avand ca rezultat distrugerea aparaturii si echipamentelor electrice.

Dependenta de aparatura electrica si electronica este in continua crestere. Supratensiunile provocate de descarcaruile atmosferice din timpul furtunilor reprezinta o amenintare directa asupra tuturor acestor aparate.

Defectarea acestor aparate implica costuri foarte mari de inlocuire, dar si costuri indirecte date de perioadele de nefunctionalitate. Ma refer doar la cateva exemple: pierderea datelor din calculatoarele personale, nefunctionalitatea centralelor termice, a sistemelor antiefractie si de detectare a incendiilor, a sistemelor de actionare a portilor, a usilor de garaj, etc.

Ce sunt descarcatoarele si ce rol au acestea in sistemul de protectie

Supratensiunile provocate de loviturile de tranet au ca o caracteristica distincta o crestere foarte mare a tensiunii intr-un interval foaret mic de ordinul microsecundelor. Pentru protectia impotriva acestui tip de supratensiune se folosesc descarcatoare, numite si SPD, aparate care se conecteaza in paralel cu intreruptorul general din tabloul electric.

Cand este sesizata o supratensiune, acesta directioneaza spre pamant sarcina electrica ce a produs supratensiunea, iar cand tensiunea revine in limitele normale, descarcatorul iese din functiune.

Forma de unda a curentilor de trasnet este de tipul 10/350μs pentru loviturile directe si 8/20μs pentru supratensiunile induse in urma loviturilor in apropierea imobilului.

Alegerea descarcatoarelor

Alegerea SPD se face pe baza următoarelor caracteristici:

 Tipul retelei de distributie (TNC, TNCS, TT, sau IT)
 Tensiunea de alimentare a instalatiei electrice
 Nivelul de protecţie

Tipuri de descarcatoare

Descarcatoarele se impart in trei mari categorii, in functie de nivelul de protectie:

 Decarcatoarele de tip 1 absorb o cantitate mare de energie si sunt folosite in general cand imobilul este protejat de o instalatie de protectie la trasnet si se monteaza in tabloul electric general, la intrare pe coloana electrica de alimentare. Cu acordul furnizorului de energie electrica local, este permisa montarea acestuia si in BMPT, inainte de contorul de energie electrica.

 Descarcatoare de tip 2 – absoarbe supratensiuni reziduale si se monteaza la nivelul fiecarui tablou electric de distributie, in paralel cu intreruptorul general. Descarcatoarele trebuiesc conectate inaintea dispozitivelor de protectie la curent diferential rezidual – DDR, deoarece acestea pot interpreta supracurentul provocat de o lovitura de trasnet ca un curent de defect diferential si va intrerupe alimentarea cu energie electrica.

 Descarcatoarele de tip 3 – asigura o filtrare fina a supratensiunii, necesara echipamentelor cele mai sensibile si sunt utilizate pentru protectia aparatelor conectate direct la prizele circuitelor finale.

Daca cladirea este echipata cu paratrasnet (conform IEC 62305), este absolut necesar montarea unui SPD tip 1. In cazul unei instalatii rezidentiale, cand nu avem tablou electric general sau mai multe tablouri electrice secundare, putem folosi un SPD combinat 1si 2.

Curentul maxim de descarcare

In functie de analiza de risc vom putea determina valoarea prezumata a curentului de descarcare. Descarcarea maxima a curentului de trasnet, poate fi astfel estimata in functie de nivelul de expunere al locatiei cladirii, conform tabelului de mai jos:

Reguli de conectare a descarcatoarelor

Regula 1

Una dintre cele mai importante reguli privind conectarea SPD in circuit se refera la lungimea conductoarelor de conectare. Avand in vedere faptul ca lungirea legaturii determina reducerea eficienţei sistemului de protectie, conectarea SPD in circuitul protejat se face astfel incat sa rezulte conductoare cat mai scurte.

Conductoarele de legatura la pamant ale descarcatoarelor trebuie sa aibe o sectiune de cel putin 4 mm² Cu.

In cazul in care sunt utilizate SPD pentru protectia supratensiunilor provocate de loviturile de trasnet, conform categoriei IV de incercare, conductoarele de legare la pamant, trebuie sa aiba o sectiune de minimum 16 mm² Cu.

In cazul SPD de tip 2, standardele recomanda ca sectiune minima a conductoarelor sa fie de 4 mm², iar pentru SPD de tip 1 conductoarele sa aiba o sectiune de 16 mm²

In schema de mai jos putem vedea cum putem realiza o conectare corecta a SPD, reapectand cerinta privind lungimea conductoarelor care nu trebuie sa depaseasca 50 cm.

Regula 2

Alta regula foarte importanta se refera la separarea fizica a conductoarelor coloanei de alimentare de conductoarele de alimentare a circuitelor protejate, sau mai exact separarea fizica a plecarilor (circuitelor de alimentare ale consumatorilor).

Regula 3

Conductoarele de alimentare (faza, neutru si PE) trebuiesc pozate cat mai aproape unul de celalat pentru a reduce suprafata buclei

Regula 4

Conductoarele de alimentare ale SPD ar trebui să fie pozate la distanţă de conductoarele de ieşire ale circuitelor, pentru a evita cuplarea inductiva

Regula 5

Toate cablurile trebuie să fie protejate de părţile metalice ale tabloului (in cazul tablourilor metalice) pentru a micsora suprafaţa de buclei pentru protectia perturbarilor electromagnetice

Tensiuni de ţinere la impuls prescrise pentru echipamente [kV]

Tensiunea de alimentare – 400V

Categoria de tinere la impuls:

 Categoria IV – 6 kV
 Categoria III – 4 kV
 Categoria II – 2,5 kV
 Categoria I – 1,5 kV

Tensiunea de tinere se referă la rezistenta de izolaţie între faza si conductorul de protectie PE.

Coordonarea cu dispozitive de protectie în amonte

Daca SPD-ul este instalat in aval de un disjunctor diferential (DDR), acesta din urma ar trebui sa fie de tip selectiv cu o imunitate la curenti de impuls de cel puţin 3 kA (8/20 μs curent val).

Riscurile de evitat la sfarsitul vietii unui descarcator

Principalele cauze care duc la deteriorarea unui SPD sunt:
 Imbatranirea naturala
 Deteriorarea din cauza unor scurtcircuite ale retelei de distributie, cand avem o intrerupere a nulului sau un scurtcircuit intre fazele retelei sau intre acestea si neutru
 Cand capacitatea maxima de descarcare a fost depasita
 Deteriorarea treptata a varistorului

In cazul crearii unei impendante de scurtcircuit ca urmare a unuia dintre aceste defecte, SPD-urile trebuiesc protejate prin sigurante fuzibile sau disjunctoare electromagnetice.

Articole pe aceeasi tema:

1. Efectul supratensiunilor asupra echipamentelor si aparaturii electrice

2. Protectia la supratensiune

3. Instalatii de paratrasnet

4. Inspectia instalatiilor de paratrasnet

CE ESTE TERMOVIZIUNEA

Termoviziunea este o tehnică de testare și verificare predictivă cu o gama foarte mare de aplicații și are la baza conversia căldurii radiante într-o imagine. Cum temperatura este unul dintre primii parametrii observabili care poate indică starea de funcționare a unui echipament sau instalații electrice, imaginile bazate pe temperatura oferă informații valoroase despre starea elementului analizat.

Pentru că orice defecțiune a unui echipament, aparat, utilaj, instalație, etc. este precedată de o creștere a temperaturii, prin identificarea acestor creșteri de temperatura peste limitele normale de funcționare putem evita apariţia incendiilor, a întreruperilor neplanificate pentru înlocuirea echipamentelor defecte și nu în ultimul rând economii importante.

BENEFICIILE TERMOVIZIUNII

Utilitatea termoviziunii a fost demonstrată în toate domeniile, iar inspecția instalațiilor și a echipamentelor electrice este unul dintre domeniile cu cea mai mare aplicabilitate. Valoarea reală a beneficiilor obținute în urmă termografierii cu o camera de termoviziune provine din:

 Reducerea riscurilor de nefucţionare neplanificată
 Creşterea fiabilităţii instalaţiilor şi echipamentelor
 Îmbunătăţirea siguranţei
 Evitarea pierderilor asociate unor defecşiuni importante

Statistic, supraîncărcarea circuitelor este una dintre problemele cel mai des întâlnite în instalațiile electrice. Cu toate astea sunt destul de greu de diagnosticat cu precizie. Problemele grave cum ar fi incendiile pot fi cauzate de supraîncărcări cauzate de dimensionarea necorespunzătoare sau defecțiuni ale cablurilor sau dispozitivelor de protecție. De obicei un echipament electric care prezintă începutul unei defecțiuni va prezenta creșteri de temperatură, vibrații care nu pot fi detectate vizual.

Realizând termografierea periodică cu o camera de termoviziune, aceste semnale devin evidente și ne vor permite să intervenim la timp înainte că acestea să se defecteze sau să ducă la situații periculoase.

DOMENII ÎN CARE POATE FI APLICATĂ TERMOVIZIUNEA

Termoviziunea poate fi utilizată pentru identificarea problemelor de funcţionare aprope în toate domeniile cunoscute: industrie, construcţii, energetică, aeronautică, aviaţie, chiar şi în domeniul medical. Exemple de aplicare: motoare, transformatoare, utilaje şi echipamente, dispozitive electrice, instalaţii frigorifice şi de aer condiţionat, instalaţii termice, inspecţia conductelor şi detectarea scurgerilor, instalaţii de încălzire în pardoseală, dispozitive şi surse de iluminat, centrale termice, etc.

Înainte că o componentă electrică să se ardă, această se incalzește. Termografia în infraroșu este utilizată pentru a efectua inspecția echipamente electrice, deoarece excesul de căldură este de obicei primul semn că au apărut probleme în bună funcționare a aparatelor electrice (sau instalațiilor mecanice). Conexiuni slabe, circuite dezechilibrate, dispozitive de protecție defecte, aparataj deteriorat, siguranțe defecte, circuite supraincarcate, instalare necorespunzătoare, defecte materiale și o serie de alte condiții va duce la excesul de căldură și defectarea unei componente.

RAPOARTE

Rapoartele realizate de ALC ELECTRICAL TESTING SRL în urma termografierii în infraroşu sunt foarte detaliate şi conţin următoarele informaţii:

 Rezumatul inspecţiei
 Lista echipamentelor sau instalaţiilor termografiate
 Prezentarea echipamentelor identificate cu probleme
 Prezentarea fotografiilor atât în spectrul vizibil cât şi în infraroşu
 Date radiometrice
 Clasificarea severităţii anomaliilor identificate
 Analiză şi observaţii privind anomaliile identificate
 Recomandări pentru investigaţii suplimentare sau acţiuni corective

Costul unei scanări în infraroşu este mic în comparație cu beneficiile sale. Contactaţi ALC ELECTRICAL TESTING pentru a stabili o programare la sediul dumneavoastră. 

In procesul de intreţinere a motoarelor electrice, masurarea rezistenţei de izolaţie oferă informaţii legate de starea izolatiei bobinajelor cu efecte directe asupra bunei functionari a motorului electric.

Masurarea rezistentei de izolatie este recomandat sa se faca:

 La punerea in functiune  - PIF
 In timpul reviziilor curente - RC sau a reparatiilor capitale - RK
 Dupa pauze mari in functionare
 Ori de cate ori exista suspiciuni legate de buna sa functionare

Masuratorile includ bobinajul statoric, dar si bobinajul rotoric pentru motoarele cu rotorul bobinat. Temperatura joaca un rol foarte important in stabilirea corecta a rezistentei de izolatie. De aceea masuratorile de testarea a rezistentei de izolatie trebuiesc facute cand motorul este oprit si in stare rece.
Starea rece a unui motor se considera a fi indeplinita, atunci cand temperatura infasurarilor este egala cu cea a mediului inconjurator.

Masuri de precautie inainte de masurarea rezistentei de izolatie

Inainte de a realiza testele specifice masurarii rezistentei de izolatie este obligatoriu sa avem in vedere cateva masuri de precautie obligatorii:

 Verificarea starii de umiditate a bobinajelor
 Curatarea bobinajului, pentru motoarele care au avut un regim de functionare greu, intr-un mediu cu mult praf, ulei, apa, etc.
 Masurarea temperaturii bobinajului

O temperatura a bobinajului mare are ca efect scaderea rezistentei de izolatie. O crestere cu 10˚C a temperaturii, fata de temperatura standard de 20˚C, are ca efect scaderea la jumatate a rezistentei de izolatie. Exemplul urmator este edificator:

 Daca pentru un motor testat la o temperatura a mediului ambiant de 20˚C inregistram o rezistenta de izolatie de 50 MΩ, la o temperatura de testare de 80˚C, am inregistra o rezistenta de izolatie de 0,75 MΩ, ceea ce ar fi un rezultat nereal.

Starea rece a unui motor este considerata a fi indeplinita, atunci cand temperatura infasurarilor este egala cu cea a mediului ambiant.

Valoarea minima admisa a rezistentei de izolatie

Stabilirea valorii minime a rezistentei de izolatie, trebuie sa aibe in vedere: tipul motorului, recomandarile producatorului, gradul de uscare a bobinajului, conditiile de la locul de montaj.

Pentru motoarele electrice cu tensiune de alimentare de pana in 1000 V, valoarea rezistentei de izolatie a bobinajelor trebuie sa fie in general peste 10 MΩ.

In lipsa specificatiilor tehnice, valoarea minimă admisă a rezistenţei de izolaţie poate fi calculata utilizand urmatoarea formula:

R - rezistenta de izolatie a bobinajului motorului (MΩ), U - tensiunea nominala a bobinajului motorului (V), P - puterea nominala a motorului (kW)

Valoarea rezistentei obtinute prin relatia de mai sus, este in general valabila pentru motoarele cu tensiune de alimentare de peste 1000 V si este valoarea de control a motorului in stare calda.

Controlul valoarii rezistentei de izolatie in conditii normale de mediu

La motoarele noi, deoarece bobinajul motorului este foarte uscat, rezistenta sa de izolatie este foarte mare. Este caracteristic ca la motoarele de joasa tensiune rezistenta de izolatie sa fie peste 500 MΩ, iar la cele de inalta tensiune peste 1000 MΩ.

Cu toate acestea, într-un mediu în care temperatura este foarte mare si umiditatea relativ mare, valoarea rezistentei de izolatie va scadea in mod evident. Daca rezistenta de izolatie a unui motor de joasa tensiune este peste 10 MΩ, iar a unui motor de inalta tensiune este peste 100 MΩ, motorul poate fi utilizat inca în conditii normale.

In cazul unui motor folosit, acesta poate fi utilizat in conditii normale, daca rezistenta sa de izolatie, referindu-ne la un motor de joasa tensiune este de peste 10 MΩ, şi respectiv peste 100 MΩ la motoarele de inalta tensiune (peste 1000 V).

Procedura de masurare a rezistentei de izolaţie a statorului unui motor

Aparatul folosit pentru masurarea rezistentei de izolatie se numeste megohmetru si este un aparat dedicat masuratorilor rezistentelor foarte mari de ordinul MΩ sau GΩ. Valoarea tensiunii de test, depinde de tensiunea de alimentare a motorului testat.:

 Pentru motoare cu tensiune de alimentare < 1000 V se va folosi un megohmetru de 500V c.c. sau 1000V c.c.
 Pentru motoare cu tensiune de alimentare > 1000 V, se va folosi un megohmetru de 2500V c.c.

Aplicarea tensiunii de test trebuie sa se faca pentru cel putin 1 minut,

Inainte de masurarea rezistentei de izolatie, verificati întotdeauna faptul ca sursa de alimentare este oprita, iar motorul este deconectat.

Atentie la urmatoarele operaţiuni inainte de masurare:

 Confirmati ca este intrerupta legatura de la toate sursele de alimentare
 Asigurati-va ca bobinaje si carcasa motorului care nu vor fi masurate sunt impamantate
 Rezistenta de izolaţie trebuie sa fie masurata in cutia de borne a motorului, iar megohmentrul trebuie să fie legat intre bobinajul motorului si carcasa
 Pentru a masura rezistenta de izolaţie a unui anumit bobinaj, bobinajele celorlalte doua faze trebuie sa fie legate împreună şi puse la pamant
 In cazul masurarii rezistentei de izolatie a unui rotor bobinat, arborele, bobinajul statoric si carcasa motorului trebuie legata la pamant
 Masurarati temperatura bobinajului. Dacă motorul a fost depozitat pentru o perioadă de timp, in loc de temperatura bobinajului poate fi masurata temperatura carcasei motorului
 Daca aparatul de test nu realizeaza automat descarcarea capacitiva după terminarea masurarii rezistenţei de izolaţie, legati la pamant bobinajul pentru descarcarea imediata

La motoarele cu rotorul bobinat, testele se fac separat pentru stator si rotor.

Aprecierea starii de umiditate a izolatiei infasurarilor, numit si coeficient de absortie, se poate realiza prin calcularea raportului K, intre valoarea rezistentei de izolatie indicata de aparat dupa aplicarea unei de tensiuni de test timp de 15 secunde, respectiv 60 secunde: K = R_60s/R_15s

Cu cat raportul K este mai mare, cu atat gradul de umiditate al izolatiei infasurarilor este mai mic. Valoarea minima este 1,3 pentru o temperatura de test cuprinsa intre 15 - 30⁰C. Daca valoarea raportului K este aproape de 1, concluzia rezultata este ca inafasurarile prezinta un grad de umiditate ridicat si este necesara o uscare a acestora.