Masina de curent continuu se compune dintr-un stator (inductor) şi un rotor (indus).

Statorul este format dintr-o carcasă de fontă sau de oţel în miezul în miezul căreia sunt fixaţi polii (principali şi auxiliari) cu bobinajele respective (inductoare) sau fără bobinaje în cazul magneţilor permanenţi. În părţile laterale ale carcasei sunt situate cele două scuturi ce poartă lagărele.

Rotorul este confecţionat din tole de oţel electrotehnic, fixate pe arbore, având crestături periferice în care se află laturile active ale bobinelor indusului. Rotorul posedă un colector cilindric din lamele de cupru, izolate, montate în coadă de rândunică pe un butuc al arborelui.

Maşina asincronă este o maşină de curent alternativ cu câmp magnetic învârtitor, al cărei rotor are turaţia diferită de cea sincronă (a câmpului învârtitor), dependentă de caracteristica cuplu - turaţie a dispozitivului cu care este cuplat. Masina asincrona se mai întâlneşte în literatura de specialitate şi sub numele de maşina de inducţie.

ELEMENTE CONSTRUCTIVE

Ca orice maşină electrică rotativă, masina asincrona este formată din cele două părţi principale: partea fixă – statorul și partea mobilă – rotorul

Statorul este compus din carcasă, scuturi şi miezul statoric - confecţionat din tole de oţel electrotehnic de formă cilindrică cu crestături interioare în care se situează înfăşurările statorului.

Rotorul este compus dintr-un miez rotoric de formă cilindrică alcătuit din tole de oţel electrotehnic asamblate pe arbore şi prevăzute cu crestături periferice pentru situarea înfăşurării rotorice. Pe arborele rotoric se mai află ventilatorul, iar la motoarele cu rotorul bobinat, inelele colectoare. 

Masina sincrona (motorul sincron) este o masina de curent alternativ a cărei turaţie este constantă, indiferent de regimul de funcţionare şi independent de valoarea sarcinii (în limite normale). Turaţia este cea de sincronism şi este legată riguros de frecvenţa reţelei de curent alternativ la care este cuplată maşina.

REGIMUL DE FUNCȚIONARE
Masinile sincrone pot funcţiona în două regimuri de bază:
 ca generatoare - maşina transformă puterea mecanică, primită pe la arbore de la un motor auxiliar, în putere electrică, debitată într-o reţea de curent alternativ
 ca motoare - maşina transformă puterea electrică, primită de la o reţea de curent alternativ, în putere mecanică, cedată pe la arbore unei instalaţii mecanice.

Georg Simon Ohm a fost un fizician și educator german. Încă de la începutul carierei sale didactice, ca profesor de liceu, Ohm a studiat pila voltaică inventată de contele italian Alessandro Volta. Folosind echipament creat de el însuși, fizicianul german a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică care a devenit cunoscută în lumea științifică începând cu 1826 și până azi ca legea conducției electrice, dar mai ales ca legea lui Ohm.
Conform Legii lui Ohm, intensitatea curentului electric care trece printr-o porţiune de circuit, este direct proporţionalã cu tensiunea aplicatã  la capetele porţiunii de circuit şi invers proporţionalã cu rezistenţa acelei porţiuni de circuit.I = U/R - Rportul dintre tensiunea U aplicată la bornele sursei și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.
I = intensitatea curentului este exprimatã in amperi (A)
U = tensiunea este exprimatã in volţi (V)
R = rezistenţa este exprimatã in ohmi (Ω)

Curentul alternativ are cea mai largă întrebuinţare, pentru că poate fi produs, transportat şi utilizat în cele mai bune condiţii economice. La baza producerii tensiunii electrice alternative stă fenomenul inductiei electromagnetice. Rotirea uniformă a unui câmp magnetic într-o bobină fixă, permite obţinerea unei t.e.m. alternative.

Rezistorul în curent alternativ. Dacă la bornele unui rezistor (considerat pur rezistiv) se aplică o tensiune alternativă sinusoidală, prin acesta va lua naştere un curent alternativ sinusoidal, în fază cu tensiunea aplicată.

Bobina în curent alternativ. Caracteristic comportării bobinelor în curent alternativ este faptul că datorită fenomenului de autoinducţie, la aplicarea unei tensiuni la bornele circuitului, curentul nu atinge instantaneu valoarea maximă posibilă, ci prezintă o întârziere, intensitatea curentului electric prin bobină fiind defazată cu π/2 în urma tensiunii.