Legea lui Ohm

Georg Simon Ohm a fost un fizician și educator german. Încă de la începutul carierei sale didactice, ca profesor de liceu, Ohm a studiat pila voltaică inventată de contele italian Alessandro Volta. Folosind echipament creat de el însuși, fizicianul german a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică care a devenit cunoscută în lumea științifică începând cu 1826 și până azi ca legea conducției electrice, dar mai ales ca legea lui Ohm.
Conform Legii lui Ohm, intensitatea curentului electric care trece printr-o porţiune de circuit, este direct proporţionalã cu tensiunea aplicatã  la capetele porţiunii de circuit şi invers proporţionalã cu rezistenţa acelei porţiuni de circuit.I = U/R - Rportul dintre tensiunea U aplicată la bornele sursei și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.
I = intensitatea curentului este exprimatã in amperi (A)
U = tensiunea este exprimatã in volţi (V)
R = rezistenţa este exprimatã in ohmi (Ω)

Cu alte cuvinte, Legea lui Ohm demonstreaza cum tensiunea, curentul si rezistenta electrica intr-un circuit se influenteaza reciproc. Astfel, daca tensiunea de alimentare a unui circuit de o anumita rezistenta creste, atunci si intensitatea curentului ce trece prin acel circuit se va mari, sau daca tensiunea va scade, atunci si curentul va scade.

LEGEA LUI OHM PENTRU UN CIRCUIT ÎNTREG

Intensintatea curentului electric, pe întregul circuit, este direct proporţionalã cu intensitatea electromotoare şi invers  proporţionalã  cu rezistenţa  întregului circuit.

Intensitatea curentului electric, printr-un circuit electric închis, este direct proporţională cu tensiunea electromotoare (E) a sursei şi invers proporţională cu rezistenţa electrică totală a circuitului.

I = E/R+r → E = IR+Ir

I - intensiteatea curentului
E - tensiunea electromotoare (tensiunea electricã pe intreg circuitul)
R + r - rezistenţa întregului circuit (rezistenta interna a generatorului si cea a circuitului exterior)

REZISTENȚA ELECTRICĂ

Rezistența electrică, este mărimea fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric. Pentru un conductor, valoarea rezistenței este : R = ρl/S, unde:
ρ - este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm/metru
l - este lungimea conductorului, măsurată în metri
S - este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în m2

Rezistivitatea electrică depinde de temperatura conductorului, iar modul cum variază rezistivitatea electrica în funcție de temperatură se poate determina folosind următoarea relație: ρ = ρ0(1+αt), unde:

t - este temperatura materialului
ρ - este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică a materialului;
ρ0 - este rezistivitatea materialului la 0°C;
α - este coeficientul de variatie a rezistentei cu temperatura (specific fiecărui material și reprezintă variația rezistenței de un ohm a conductorului respectiv la o creștere a temperaturii sale cu 1°C).

Rezistenţa electrică depinde şi ea de temperatură: R=R0(1+αt)